+(Custom)+(2).JPG)
19 august 2010
Ce este cununia? Slujba săvârșită cu nuni, adică nași și cu cununii, adică coroane. Este încoronarea iubirii, proclamarea ei ca mod de viață! Ei, nașii nu sunt doar purtători de lumină ci și modele de viață în Dumnezeu Iubire. Ei poartă iubirea înveșnicită prin binecuvântarea lui Dumnezeu și o propovăduiesc mai departe oamenilor cu bucurie. Mărturisesc curajul de a înfrunta viața de mână cu cineva cu convingerea nezdruncinată că această împreunare de suflete nu doar de mâini va trece examenul vremii intrând în veșnicie. Cei mai frumoși nași sunt acei bătrâni care se țin de mână în parc plimbându-se senini și ascultând tăcerea. Se iubesc și se cunosc atât de bine încât nu mai au nevoie să-și spună ceva. Cuvântul pentru ei a căpătat cu timpul alte valențe. Iubirea declarativă de acum cincizeci de ani a devenit îmbrățișarea tandră de acum. Ea spune mai mult decât orice alt cuvânt rostit de om vreodată. Trăiesc misterul celuilalt cu delicatețea primei plimbări de odinioară. Ei au atât de multe de spus tinerilor căsătoriți dar cu toate acestea nu o vor face pentru că în acest veac grăbit nimeni nu-i mai ascultă.
29 noiembrie 2012
La îndemnul unui fost profesor și mentor, mă gândesc la simetria secularizată Adam - Anticrist, omul inițial - omul final. Omul este o mare surpriză pentru Dumnezeu.
4 decembrie 2012
Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care nu înțeleg forța tăcerii în viața de zi cu zi. Sporovăind fără oprire ei nu spun nimic dar își spun lor ceva. Își spun o minciună frumoasă: au ceva de spus umanității. Ei sunt pentru că se găsesc ascultători pe măsura lor.
23 decembrie 2014
De o bună bucată de vreme văd prin lumea asta purtători de cuvânt și purtători de Cuvânt.
9 ianuarie 2015
Mă tot gândesc la vindecarea celor zece leproși. Zece s-au vindecat, unul s-a mântuit (spunea un profesor drag mie). Acela s-a mântuit pentru că s-a întors și a mulțumit lui Dumnezeu pentru vindecare. Deci a te mântui înseamna să mulțumești căci mulțumirea este euharistie...
13 ianuarie 2015
Adevărata personalitate se măsoară prin rezistența la mediocritate.
19 ianuarie 2015
Un preot care vrea să-și păstorească parohia încredințată lui nu va reuși dacă mai întâi nu va păstori patimile sale...
11 februarie 2015
Întâi Mântuitorul Iisus Hristos potolește furtuna de pe mare apoi potolește furtuna din lăuntrul omului, (a ucenicilor) arătându-le legătura dintre puținătatea credinței și frică.
16 februarie 2015
Prejudecățile omului simplu sunt explicabile și vindecabile. Cele ale omului învățat sunt incurabile!
7 martie 2015
În secolul XX oamenii nu se mai gândesc la moarte. Lunga pace așezată în lumea euro-atlantică a dezobișnuit omul să contemple perspectiva morții iminente. Ea este văzută atât de departe în viață încât aproape că nici nu mai există pentru el. Sigur, este cancer în lume, cad avioane de pasageri, se întâmplă accidente rutiere în fiecare zi, se moare zilnic de diabet, boli cardiace etc. dar așa ceva nu ni se va întâmpla nouă. Și nici cunoscuților noștri. Iar când vine moartea se produce un cutremur în întreaga familie sau comunitate. Nimeni nu se aștepta, nimeni s-a pregătit, nimeni nu-și poate explica faptul acesta. Oamenii nu mai știu să moară frumos pentru că nu mai au educația morții ca ”trecere de la moarte la viață și de pe pământ la cer”.
15 martie 2015
Ce este comuniunea?
Eliminarea timpului și a spațiului prin iubire într-o mișcare spre Dumnezeu.
18 martie 2015
Regrete ... la 40 de ani
Regret timpul irosit pe fleacuri, frivolitatea tinereții, rănile provocate altora, neatenția la toți și la toate, răutatea, mândria, rigiditatea în idei și comportamente, nerăbdarea, frica de eșec, perfecționismul, dragostea neîmpărtășită, binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut, lașitatea, bucuria netrăită, credința neasumată cu mucenicie, minciunile rostite senin, șuvoiul de vorbe fără rost, mulțumirea de sine plictisită și blazată, zbuciumul pentru lucruri trecătoare, dezamăgirile provocate tuturor, lepădările, rănile provocate în sufletul celor dragi mie, angajamentul în cauze lipsite de noblețe. Regret că am râs de alții și nu m-am plâns pe mine.
20 martie 2015
Sunt preot la San Sebastian de șase ani. De fapt sunt păstor aflat cu turma în transhumanță de șase ani de la munte (Carpați) la mare (Atlantic). Tu m-ai adus Doamne din ”loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă” la ”limanul Tău cel lin” - te rog dar ”scoate din stricăciune viața mea Mult-milostive”.
Omul după căderea în păcat și-a însușit lumea ca și cum ar fi a lui și nu dăruită lui de Dumnezeu.Prin cuvintele ”...ale Tale dintru ale Tale, Ție iți aducem dintru toate pentru toate...” el redă lumea înapoi lui Dumnezeu și reașează (și se reașează în) rânduiala cosmică pusă de Dumnezeu la creație.
17 aprilie 2015
Mestec cuvintele lui Ion Iliescu rostite prin 1990 cred: ”Somnul rațiunii naște monștri”. Oare nu somnul națiunii naște monștri? Când o națiune adoarme din starea de trezvie la care este chemată de istorie, oare nu atunci apar monștrii? Sau însăși starea de trezire a rațiunii naște monștri? Afirm asta gândindu-mă că în momentele de mare trezire intelectuală au apărut cele două războaie mondiale, bomba atomică, marxism-leninismul etc. Hmmm.
22 aprilie 2015
”Ostrov”,”Savior”-1998, ”Prințul mareelor”,”The body”,”A beautiful mind”,”Admiral”.
7 iunie 2015
Protestanții - vorba lui Noica despre Renan - L-au găsit pe Iisus (omul istoric) dar L-au pierdut pe Hristos (Dumnezeu-Omul).
10 iunie 2015
În secolul XX Apusul găzduind ortodoxia emigrantă și prigonită a salvat-o. V-a reuși ortodoxia să salveze în secolul XXI Apusul de ateism și materialism?
Mă gândesc uneori la alegerea pe care trebuie să o facă Biserica Romano Catolică. Va trebui să aleagă între protestanți și ortodocși. Cu protestanții împarte aceleași rădăcini și civilizația construită în spațiul euro-atlantic. De asemeni cultural au multe în comun. Cu ortodocșii împarte o bună parte din creștinismul autentic.
29 iunie 2015
Nu-mi mai amintesc la cine am auzit cuvintele acestea.
De ce fiarele sunt splendide?
Pentru că nu au acceptat corupția domesticirii.
Și:
Omul se întâlnește cu Dumnezeu în cuvânt. Nu la întâmplare Sfântul Evanghelist Ioan folosește termenul Dumnezeu-Cuvântul. Vechiul Adam a primit de la Dumnezeu puterea de a participa la creație numind (folosind așadar cuvântul) pe fiecare animal în parte. În numele lui Dumnezeu a făcut acest lucru ”bine foarte”. Prin punerea numelui, la botez, Adam cel nou în numele Sfintei Treimi, participă la recreerea lumii în har, statornicită prin jertfa și învierea Mântuitorului Hristos, Dumnezeu-Cuvântul.
7 august 2015
Uneori simt ca iubirea a eșuat fie în moralism fie în erotism.
19 august 2015
Omului îi este frică să trăiască dar, paradoxal, îi este frică și să moară.
31 august 2015
Un lucru neîncheiat așa cum trebuie sfârșește prin a avea urmări dezastruoase. Primul război mondial s-a sfârșit printr-o formulă diplomatică dezastruoasă. Dovada: după numai două decenii începe un nou război mondial. Acesta la rândul său nu este finalizat cum trebuie și prin urmare continuă sub forma războiului rece în Europa și a conflictelor violente din Coreea, Vietnam și Afganistan în Asia. Cum ar trebui să se fi finalizat cele două cataclisme mondiale? Prin încheierea unui pact prin care se cere iertare și se oferă iertare.
8 septembrie 2015
Am întâlnit oameni de cultură care au citit cărți dar și ”oameni de cultură” care dau în cărți adică se exprimă superficial, periferic subiectului, nefondat, improvizând, parcă ...ghicind. Mi-e dragă limba română pentru aceste jocuri pline de sens.
17 septembrie 2015
Cum se simte un bărbat care vrea să se culce cu o feministă?
Actul în sine nu ar avea conotația pe de o parte a homosexualității (dacă femeia este egală cu bărbatul și consimte) iar pe de altă parte a violului (dacă femeia consideră că este dominată de bărbat)?
6 octombrie 2015
”Pasărea spin” - lupta dintre iubire și vocație în Biserica Romano Catolică. Este firesc să existe o astfel de luptă? Nu cred. Sfântul Apostol Petru a fost căsătorit!
15 octombrie 2015
Nu doar Dumnezeu trebuie abordat apofatic ci și omul care este ”după Chipul lui Dumnezeu”. Doar apofatic te poți apropia de om cu iubire și cu înțelegere pentru toate neputințele și limitele lui. Doar apofatic îi accepți taina și ești dispus să o trăiești ca și cum ar fi a ta și să îi îmbrățișezi necuprinderea.
21 octombrie 2015
Omul nu trăiește în timp ci în veșnicie! Moartea este o eliberare de cătușele timpului. Ieșirea din timp este o bucurie pentru cel care înțelege veșnicia.
9 noiembrie 2015
A trăi sigur și comod este o capcană periculoasă. Cine nu-și dorește așa ceva? Câți nu tânjesc după epoca în care se trăia sigur și comod (relativ). Te angajai într-un loc unde să muncești și așteptai să vină ieșirea la pensie. Salariul nu era extraordinar dar chibzuit trăiai liniștit.
Un post de lucru visat, așteptat și primit în cele din urmă îți conferă aparent siguranța și comoditatea mult dorită dar îți mai dă și condamnarea la moarte prin rutină, ruginire, încremenire în sistem, anchilozarea în câteva idei și alea fixe. Este condamnarea la o viață gri lipsită de sentimente în care aștepți să se întâmple ceva care nu se mai întâmplă. În final se renunță și la această așteptare...
17 noiembrie 2015
Înțelepciunea este suma tuturor întrebărilor puse de-a lungul vieții și înțelegerea că întrebările nepuse au ucis răspunsuri totale.
20 noiembrie 2015
Pentru mine geniul grec se desfășoară între Iliada și Noul Testament.
27 noiembrie 2015
Un prieten:
Dacă la 40 de ani nu pui întrebări grele, fundamentale la 60 de ani nu vei găsi răspunsuri esențiale.
1 decembrie 2015
Mă enervează expresia ”cu picioarele pe pământ”. Poate că ar trebui să fim cu picioarele în cer...
30 decembrie 2015
Care este lucrul cel mai greu de făptuit ?
Să iubești cu adevărat.
23 ianuarie 2016
Minunea este smerirea libera și conștientă a rațiunii. Este plecarea înaintea lui Dumnezeu, este intrarea în altă logică, este acceptare în uimire și bucurie. Minunea nu se gândește, nu se explică ci se trăiește cu recunoștință și dragoste. Ea vine de la Dumnezeu acolo unde răbdarea smerită a omului întâlnește dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
27 ianuarie 2016
Limbajul este trup al Adevărului. Cum pot demonstra această afirmație?
24 februarie 2016
Cred că este nevoie să învăț un nou capitol de pastorală duhovnicească: pastorația celor dezamăgiți de viață, a celor deprimați, a celor revoltați etc. Cred că acești oameni vor cu adevărat să-L întâlnească pe Dumnezeu. Ei sunt cei care se aseamănă cu femeia cananeancă ce striga insistent după Mântuitorul Iisus. Ei sunt cei care caută cu toată ființa răspunsul cel din urmă și cel mai important. Ei sunt cei care nu mai au ce pierde, nu mai au de ce să se teamă, nu-și mai doresc nimic de la această lume perversă și ticăloasă. Pentru ei un preot discret și iubitor, înțelegător, delicat și plin de har dumnezeiesc reprezintă ultimul dar. Iar preotul în prezența acestor oameni se simte parcă mai preot. Cu ceilalți cărora le suflă vântul în pânze, cărora totul le merge bine greu se poate face ceva pentru ca puterea, banul și succesul le dă iluzia izbânzii totale. Ei sunt dumnezei...
30 mai 2017 . Duminica orbului
Abia la 41 de ani am înțeles de ce orbii sunt binecuvântați de Dumnezeu ...
Până acum îi plângeam pentru neputința lor de a trăi văzând lumea aceasta cu frumosul și urâtul ei. Mă emoționa modul în care îi vedeam citind sau mai bine zis pipăind cu amândouă mâinile. Îmi dădeau lacrimile privindu-i cum merg pe stradă senini și împăcați cu viața. Acum îi privesc cu toată admirația cum pipăie lumea cu sufletul, atingând cu delicatețea unui înger tot ceea ce îi înconjoară. Sunt mult mai realiști decât noi, cei care vedem, pentru că pe ei nu-i poate înșela nimic. Pe noi de câte ori nu ne-a înșelat privirea? De câte ori nu am luat în considerare exteriorul în detrimentul interiorului? De câte ori nu am privit oamenii și i-am admirat pentru frumusețea lor? Cine nu a întors capul pe stradă după o persoană plăcută la înfățișare?
Cu orbii însă lucrurile stau altfel. Pe ei nu îi încântă frumusețea exterioară ci mai ales cea interioară. Pe aceasta o simt cu toată ființa pentru că nu o judecă potrivit unor criterii estetice impuse de moravurile societății ci după criterii sufletești. Accentul nu mai cade pe frumos ci pe bun.
Noi Îl căutăm pe Dumnezeu în minuni exterioare, în spectaculos și de ce nu, în concret pe când ei Îl caută înlăuntrul ființei lor. Acolo Îl simt real și viu. Orbul din Ierihon este un exemplu extraordinar de încredere desăvârșită în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cred că el este primul om care l-a primit pe Dumnezeu mai întâi în inima sa rostind rugăciunea inimii: ”Fiul lui David, miluiește-mă!” și apoi și în viața sa. Ceea ce fariseii nu vedeau, el simte în inima sa cu certitudine neclintită. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsura credinței lui. Nu numai că îl luminează trupește ci și duhovnicește...
30 aprilie 2018
La început în zorii existenței sale omul a privit pe Dumnezeu și nu îi lipsea nimic. Pacea era totală, plină de sens și armonie. Apoi a privit cerul și a început să se teamă pentru el și existența sa fragilă. Așa au apărut zeii și mitologia povestită la flacăra focului prometeic Frica împărățea lumea. De la cer și-a coborât privirea spre om și așa a apărut renascentismul cu nostalgia sa după frumusețea paradisiacă pictată, sculptată, scrisă și descrisă, cântată și mai ales râvnită. Frumusețea mișca și construia lumea medievală. În cele din urmă bietul om și-a coborât privirea spre pământ și s-a oprit asupra lui, materie uscată lipsită de viață adevărată. Privirea aceasta spre pământ a numit-o materialism și din acel moment a decretat că materia este realitatea vieții. De ce omul evită să privească înlăuntrul său acolo unde îl așteaptă Dumnezeu pentru reîntâlnirea ultimă și esențială?
1 mai 2018
Vreau să mă înscriu la un curs de pus întrebări autentice, eliberatoare. Unde să îl caut? Unde să ucenicesc? Ce șansă uriașă pentru Platon să fie lângă Socrate! Ce bucurie să asculți în tihna serilor calde mediteraneene din Grecia antică întrebările și răspunsurile paradigmatice!
Ce este cununia? Slujba săvârșită cu nuni, adică nași și cu cununii, adică coroane. Este încoronarea iubirii, proclamarea ei ca mod de viață! Ei, nașii nu sunt doar purtători de lumină ci și modele de viață în Dumnezeu Iubire. Ei poartă iubirea înveșnicită prin binecuvântarea lui Dumnezeu și o propovăduiesc mai departe oamenilor cu bucurie. Mărturisesc curajul de a înfrunta viața de mână cu cineva cu convingerea nezdruncinată că această împreunare de suflete nu doar de mâini va trece examenul vremii intrând în veșnicie. Cei mai frumoși nași sunt acei bătrâni care se țin de mână în parc plimbându-se senini și ascultând tăcerea. Se iubesc și se cunosc atât de bine încât nu mai au nevoie să-și spună ceva. Cuvântul pentru ei a căpătat cu timpul alte valențe. Iubirea declarativă de acum cincizeci de ani a devenit îmbrățișarea tandră de acum. Ea spune mai mult decât orice alt cuvânt rostit de om vreodată. Trăiesc misterul celuilalt cu delicatețea primei plimbări de odinioară. Ei au atât de multe de spus tinerilor căsătoriți dar cu toate acestea nu o vor face pentru că în acest veac grăbit nimeni nu-i mai ascultă.
29 noiembrie 2012
La îndemnul unui fost profesor și mentor, mă gândesc la simetria secularizată Adam - Anticrist, omul inițial - omul final. Omul este o mare surpriză pentru Dumnezeu.
4 decembrie 2012
Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care nu înțeleg forța tăcerii în viața de zi cu zi. Sporovăind fără oprire ei nu spun nimic dar își spun lor ceva. Își spun o minciună frumoasă: au ceva de spus umanității. Ei sunt pentru că se găsesc ascultători pe măsura lor.
23 decembrie 2014
De o bună bucată de vreme văd prin lumea asta purtători de cuvânt și purtători de Cuvânt.
9 ianuarie 2015
Mă tot gândesc la vindecarea celor zece leproși. Zece s-au vindecat, unul s-a mântuit (spunea un profesor drag mie). Acela s-a mântuit pentru că s-a întors și a mulțumit lui Dumnezeu pentru vindecare. Deci a te mântui înseamna să mulțumești căci mulțumirea este euharistie...
13 ianuarie 2015
Adevărata personalitate se măsoară prin rezistența la mediocritate.
19 ianuarie 2015
Un preot care vrea să-și păstorească parohia încredințată lui nu va reuși dacă mai întâi nu va păstori patimile sale...
11 februarie 2015
Întâi Mântuitorul Iisus Hristos potolește furtuna de pe mare apoi potolește furtuna din lăuntrul omului, (a ucenicilor) arătându-le legătura dintre puținătatea credinței și frică.
16 februarie 2015
Prejudecățile omului simplu sunt explicabile și vindecabile. Cele ale omului învățat sunt incurabile!
7 martie 2015
În secolul XX oamenii nu se mai gândesc la moarte. Lunga pace așezată în lumea euro-atlantică a dezobișnuit omul să contemple perspectiva morții iminente. Ea este văzută atât de departe în viață încât aproape că nici nu mai există pentru el. Sigur, este cancer în lume, cad avioane de pasageri, se întâmplă accidente rutiere în fiecare zi, se moare zilnic de diabet, boli cardiace etc. dar așa ceva nu ni se va întâmpla nouă. Și nici cunoscuților noștri. Iar când vine moartea se produce un cutremur în întreaga familie sau comunitate. Nimeni nu se aștepta, nimeni s-a pregătit, nimeni nu-și poate explica faptul acesta. Oamenii nu mai știu să moară frumos pentru că nu mai au educația morții ca ”trecere de la moarte la viață și de pe pământ la cer”.
15 martie 2015
Ce este comuniunea?
Eliminarea timpului și a spațiului prin iubire într-o mișcare spre Dumnezeu.
18 martie 2015
Regrete ... la 40 de ani
Regret timpul irosit pe fleacuri, frivolitatea tinereții, rănile provocate altora, neatenția la toți și la toate, răutatea, mândria, rigiditatea în idei și comportamente, nerăbdarea, frica de eșec, perfecționismul, dragostea neîmpărtășită, binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut, lașitatea, bucuria netrăită, credința neasumată cu mucenicie, minciunile rostite senin, șuvoiul de vorbe fără rost, mulțumirea de sine plictisită și blazată, zbuciumul pentru lucruri trecătoare, dezamăgirile provocate tuturor, lepădările, rănile provocate în sufletul celor dragi mie, angajamentul în cauze lipsite de noblețe. Regret că am râs de alții și nu m-am plâns pe mine.
20 martie 2015
Sunt preot la San Sebastian de șase ani. De fapt sunt păstor aflat cu turma în transhumanță de șase ani de la munte (Carpați) la mare (Atlantic). Tu m-ai adus Doamne din ”loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă” la ”limanul Tău cel lin” - te rog dar ”scoate din stricăciune viața mea Mult-milostive”.
Omul după căderea în păcat și-a însușit lumea ca și cum ar fi a lui și nu dăruită lui de Dumnezeu.Prin cuvintele ”...ale Tale dintru ale Tale, Ție iți aducem dintru toate pentru toate...” el redă lumea înapoi lui Dumnezeu și reașează (și se reașează în) rânduiala cosmică pusă de Dumnezeu la creație.
17 aprilie 2015
Mestec cuvintele lui Ion Iliescu rostite prin 1990 cred: ”Somnul rațiunii naște monștri”. Oare nu somnul națiunii naște monștri? Când o națiune adoarme din starea de trezvie la care este chemată de istorie, oare nu atunci apar monștrii? Sau însăși starea de trezire a rațiunii naște monștri? Afirm asta gândindu-mă că în momentele de mare trezire intelectuală au apărut cele două războaie mondiale, bomba atomică, marxism-leninismul etc. Hmmm.
22 aprilie 2015
”Ostrov”,”Savior”-1998, ”Prințul mareelor”,”The body”,”A beautiful mind”,”Admiral”.
7 iunie 2015
Protestanții - vorba lui Noica despre Renan - L-au găsit pe Iisus (omul istoric) dar L-au pierdut pe Hristos (Dumnezeu-Omul).
10 iunie 2015
În secolul XX Apusul găzduind ortodoxia emigrantă și prigonită a salvat-o. V-a reuși ortodoxia să salveze în secolul XXI Apusul de ateism și materialism?
Mă gândesc uneori la alegerea pe care trebuie să o facă Biserica Romano Catolică. Va trebui să aleagă între protestanți și ortodocși. Cu protestanții împarte aceleași rădăcini și civilizația construită în spațiul euro-atlantic. De asemeni cultural au multe în comun. Cu ortodocșii împarte o bună parte din creștinismul autentic.
29 iunie 2015
Nu-mi mai amintesc la cine am auzit cuvintele acestea.
De ce fiarele sunt splendide?
Pentru că nu au acceptat corupția domesticirii.
Și:
Omul se întâlnește cu Dumnezeu în cuvânt. Nu la întâmplare Sfântul Evanghelist Ioan folosește termenul Dumnezeu-Cuvântul. Vechiul Adam a primit de la Dumnezeu puterea de a participa la creație numind (folosind așadar cuvântul) pe fiecare animal în parte. În numele lui Dumnezeu a făcut acest lucru ”bine foarte”. Prin punerea numelui, la botez, Adam cel nou în numele Sfintei Treimi, participă la recreerea lumii în har, statornicită prin jertfa și învierea Mântuitorului Hristos, Dumnezeu-Cuvântul.
7 august 2015
Uneori simt ca iubirea a eșuat fie în moralism fie în erotism.
19 august 2015
Omului îi este frică să trăiască dar, paradoxal, îi este frică și să moară.
31 august 2015
Un lucru neîncheiat așa cum trebuie sfârșește prin a avea urmări dezastruoase. Primul război mondial s-a sfârșit printr-o formulă diplomatică dezastruoasă. Dovada: după numai două decenii începe un nou război mondial. Acesta la rândul său nu este finalizat cum trebuie și prin urmare continuă sub forma războiului rece în Europa și a conflictelor violente din Coreea, Vietnam și Afganistan în Asia. Cum ar trebui să se fi finalizat cele două cataclisme mondiale? Prin încheierea unui pact prin care se cere iertare și se oferă iertare.
8 septembrie 2015
Am întâlnit oameni de cultură care au citit cărți dar și ”oameni de cultură” care dau în cărți adică se exprimă superficial, periferic subiectului, nefondat, improvizând, parcă ...ghicind. Mi-e dragă limba română pentru aceste jocuri pline de sens.
17 septembrie 2015
Cum se simte un bărbat care vrea să se culce cu o feministă?
Actul în sine nu ar avea conotația pe de o parte a homosexualității (dacă femeia este egală cu bărbatul și consimte) iar pe de altă parte a violului (dacă femeia consideră că este dominată de bărbat)?
6 octombrie 2015
”Pasărea spin” - lupta dintre iubire și vocație în Biserica Romano Catolică. Este firesc să existe o astfel de luptă? Nu cred. Sfântul Apostol Petru a fost căsătorit!
15 octombrie 2015
Nu doar Dumnezeu trebuie abordat apofatic ci și omul care este ”după Chipul lui Dumnezeu”. Doar apofatic te poți apropia de om cu iubire și cu înțelegere pentru toate neputințele și limitele lui. Doar apofatic îi accepți taina și ești dispus să o trăiești ca și cum ar fi a ta și să îi îmbrățișezi necuprinderea.
21 octombrie 2015
Omul nu trăiește în timp ci în veșnicie! Moartea este o eliberare de cătușele timpului. Ieșirea din timp este o bucurie pentru cel care înțelege veșnicia.
9 noiembrie 2015
A trăi sigur și comod este o capcană periculoasă. Cine nu-și dorește așa ceva? Câți nu tânjesc după epoca în care se trăia sigur și comod (relativ). Te angajai într-un loc unde să muncești și așteptai să vină ieșirea la pensie. Salariul nu era extraordinar dar chibzuit trăiai liniștit.
Un post de lucru visat, așteptat și primit în cele din urmă îți conferă aparent siguranța și comoditatea mult dorită dar îți mai dă și condamnarea la moarte prin rutină, ruginire, încremenire în sistem, anchilozarea în câteva idei și alea fixe. Este condamnarea la o viață gri lipsită de sentimente în care aștepți să se întâmple ceva care nu se mai întâmplă. În final se renunță și la această așteptare...
17 noiembrie 2015
Înțelepciunea este suma tuturor întrebărilor puse de-a lungul vieții și înțelegerea că întrebările nepuse au ucis răspunsuri totale.
20 noiembrie 2015
Pentru mine geniul grec se desfășoară între Iliada și Noul Testament.
27 noiembrie 2015
Un prieten:
Dacă la 40 de ani nu pui întrebări grele, fundamentale la 60 de ani nu vei găsi răspunsuri esențiale.
1 decembrie 2015
Mă enervează expresia ”cu picioarele pe pământ”. Poate că ar trebui să fim cu picioarele în cer...
30 decembrie 2015
Care este lucrul cel mai greu de făptuit ?
Să iubești cu adevărat.
23 ianuarie 2016
Minunea este smerirea libera și conștientă a rațiunii. Este plecarea înaintea lui Dumnezeu, este intrarea în altă logică, este acceptare în uimire și bucurie. Minunea nu se gândește, nu se explică ci se trăiește cu recunoștință și dragoste. Ea vine de la Dumnezeu acolo unde răbdarea smerită a omului întâlnește dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
27 ianuarie 2016
Limbajul este trup al Adevărului. Cum pot demonstra această afirmație?
24 februarie 2016
Cred că este nevoie să învăț un nou capitol de pastorală duhovnicească: pastorația celor dezamăgiți de viață, a celor deprimați, a celor revoltați etc. Cred că acești oameni vor cu adevărat să-L întâlnească pe Dumnezeu. Ei sunt cei care se aseamănă cu femeia cananeancă ce striga insistent după Mântuitorul Iisus. Ei sunt cei care caută cu toată ființa răspunsul cel din urmă și cel mai important. Ei sunt cei care nu mai au ce pierde, nu mai au de ce să se teamă, nu-și mai doresc nimic de la această lume perversă și ticăloasă. Pentru ei un preot discret și iubitor, înțelegător, delicat și plin de har dumnezeiesc reprezintă ultimul dar. Iar preotul în prezența acestor oameni se simte parcă mai preot. Cu ceilalți cărora le suflă vântul în pânze, cărora totul le merge bine greu se poate face ceva pentru ca puterea, banul și succesul le dă iluzia izbânzii totale. Ei sunt dumnezei...
30 mai 2017 . Duminica orbului
Abia la 41 de ani am înțeles de ce orbii sunt binecuvântați de Dumnezeu ...
Până acum îi plângeam pentru neputința lor de a trăi văzând lumea aceasta cu frumosul și urâtul ei. Mă emoționa modul în care îi vedeam citind sau mai bine zis pipăind cu amândouă mâinile. Îmi dădeau lacrimile privindu-i cum merg pe stradă senini și împăcați cu viața. Acum îi privesc cu toată admirația cum pipăie lumea cu sufletul, atingând cu delicatețea unui înger tot ceea ce îi înconjoară. Sunt mult mai realiști decât noi, cei care vedem, pentru că pe ei nu-i poate înșela nimic. Pe noi de câte ori nu ne-a înșelat privirea? De câte ori nu am luat în considerare exteriorul în detrimentul interiorului? De câte ori nu am privit oamenii și i-am admirat pentru frumusețea lor? Cine nu a întors capul pe stradă după o persoană plăcută la înfățișare?
Cu orbii însă lucrurile stau altfel. Pe ei nu îi încântă frumusețea exterioară ci mai ales cea interioară. Pe aceasta o simt cu toată ființa pentru că nu o judecă potrivit unor criterii estetice impuse de moravurile societății ci după criterii sufletești. Accentul nu mai cade pe frumos ci pe bun.
Noi Îl căutăm pe Dumnezeu în minuni exterioare, în spectaculos și de ce nu, în concret pe când ei Îl caută înlăuntrul ființei lor. Acolo Îl simt real și viu. Orbul din Ierihon este un exemplu extraordinar de încredere desăvârșită în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cred că el este primul om care l-a primit pe Dumnezeu mai întâi în inima sa rostind rugăciunea inimii: ”Fiul lui David, miluiește-mă!” și apoi și în viața sa. Ceea ce fariseii nu vedeau, el simte în inima sa cu certitudine neclintită. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsura credinței lui. Nu numai că îl luminează trupește ci și duhovnicește...
30 aprilie 2018
La început în zorii existenței sale omul a privit pe Dumnezeu și nu îi lipsea nimic. Pacea era totală, plină de sens și armonie. Apoi a privit cerul și a început să se teamă pentru el și existența sa fragilă. Așa au apărut zeii și mitologia povestită la flacăra focului prometeic Frica împărățea lumea. De la cer și-a coborât privirea spre om și așa a apărut renascentismul cu nostalgia sa după frumusețea paradisiacă pictată, sculptată, scrisă și descrisă, cântată și mai ales râvnită. Frumusețea mișca și construia lumea medievală. În cele din urmă bietul om și-a coborât privirea spre pământ și s-a oprit asupra lui, materie uscată lipsită de viață adevărată. Privirea aceasta spre pământ a numit-o materialism și din acel moment a decretat că materia este realitatea vieții. De ce omul evită să privească înlăuntrul său acolo unde îl așteaptă Dumnezeu pentru reîntâlnirea ultimă și esențială?
1 mai 2018
Vreau să mă înscriu la un curs de pus întrebări autentice, eliberatoare. Unde să îl caut? Unde să ucenicesc? Ce șansă uriașă pentru Platon să fie lângă Socrate! Ce bucurie să asculți în tihna serilor calde mediteraneene din Grecia antică întrebările și răspunsurile paradigmatice!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu