Iubește-mă Doamne când o merit cel mai puțin pentru că atunci am nevoie cel mai mult!

Framantatura de cuvinte ... nerostite













duminică, 19 februarie 2012

Eu, Francoise Dolto si darul de a asculta

     După ce am citit "Dificultatea de a trăi" a cunoscutei psihanaliste Francoise Dolto am cazut pe ganduri ...
     Am înţeles, atât cât mi-a dat Dumnezeu să înţeleg, ce înseamnă cuvântul şi ce profundă influenţă are el asupra omului încă din prima zi de viaţă. Folosim cuvântul fiecare dintre noi, face parte din viaţa noastră cotidiană însă adesea nu înţelegem valoarea lui şi rostul lui. Uluitor este faptul că în clipa în care am înţeles ce este cuvântul am început să înţeleg ce valoare uriaşă are tăcerea. Dar nu orice tăcere, ci tăcerea care ascultă pe cel de alături fără să-l agreseze cu nicio atitudine.
     A învăţa să asculţi este începutul înţelepciunii; îţi asculţi inima, Îl asculţi pe Dumnezeu care îţi şopteşte în inima cuvântul dătător de sens şi viaţă, îi asculţi pe cei din jur şi - minune! - uşor, uşor cuvintele lor îţi dezvăluie suferinţe adânci în faţa cărora nu poţi decât să te pleci cu durere şi dragoste. Fără  învelişul de iubire sinceră cuvântul este prima formă de agresiune pe care omul o săvârşeşte faţă de fratele său. Nu întâmplător marii filosofi în antichitate, marii duhovnici şi de ce nu - marii psihologi au învăţat să asculte şi să simtă cuvântul ca un strigăt interior al fiinţei conştientă de căderea ei într-o criză atât la nivelul exprimării cât şi la nivelul înţelegerii. Angoasa aceasta fie descătuşează posibilităţi de exprimare geniale (în artă, în societate, în muncă) fie închide pentru totdeauna sufletul în superficialitate şi non sens. 
     Simt că trebuie să-mi cer iertare făcând o metanie adâncă în faţa tuturor credincioşilor cărora de-a lungul timpului la ceas de spovedanie i-am ascultat superficial. Mi-e ruşine de lipsa mea de profunzime.