Paris 2018 - Instantanee
Plecare, bagaj, Air France, Biarritz - Paris - Orly, frig, ploaie, decolare, plutire, tors de motoare, cafea bună, presă franceză, zâmbete, amabilitate.
Île de France, soare, cer albastru, orizont filigranat, aterizare, poluare, gălăgie, trafic infernal, claxoane, bagaje, turiști obosiți, tablete, telefoane, strigăte, entuziasm, revederi, îmbrățișări, Montparnasse, bulevarde largi, monumente, gentilețe, arhitectura plăcută, aer de filme cu Louis de Funes, impresionism, clasicism, gălăgie, rafinament, eleganță, reclame, multiculturalism, femei cu hijab pe cap, șlapi, veșminte orientale, SDF, hoți de buzunare, franceză, arabă, Montmatre, străduțe pline de farmec, miros de mâncare bine gătită, scări, Porte de Saint Ouen, dezamăgire, praf, șantiere, restaurante orientale, kebab, miros de carne tocată condimentată, Palais Behague, stil, muzică bună, cafea, conferințe, invitați, preoți, voluntari, episcopi ortodocși, metafizică, ecusoane, cărți de calitate, conversație, apofatismul și plasticitatea omului, abstractizarea numerelor, La Seine, încântare, vaporașe turistice, curățenie, crepes, Quai D´Orsay, sobrietate, semiumbră, La Tour Eiffel, aglomerație, vânzători de suvenire, fier forjat, ingeniozitate, geniu, suiș spre infinit, amețeală, perspectivă, coborâre, metrou, culoare subterane fără sfârșit, cântăreți ambulanți, trecători plictisiți, Pont Alexander III, grandoare, biserica rusă, miros de tămâie, icoane, suvenire, L´Arc de Triomphe, fotografii cu telefonul, lux, mașini scumpe, Champs Elisees, Louis Vuitton, Rolex, Lamborghini, Ferrari, turiști asiatici, patrule militare zâmbitoare, Les Invalides, uimire, măreția imperiului, Legion Etrangere, control de arme, istorie, Napoleon, spade, tunuri și steaguri, Sorbonne, croissant, incântare, tradiție, clasicism, bistrouri, Grand Palais, sirene de poliție, funcționari, fântâni arteziene, De Gaulle, ziua armistițiului, veterani, decorații, presă, camere de filmat, reporteri, aglomerație, Palais Elisee, restaurante elegante, brutării cu pâine bine făcută, gardă, stații de emisie recepție, acces restricționat, girofaruri, polițiști preocupați, Place de la Concorde, spații vaste, L`Obelisque, cer parizian străpuns, roșu alb albastru, Madeleine, concerte de muzică clasică, liniște, La Defense, postmodernism, sticlă, beton, etaje, lumini, esplanade, Limours, Franța rurală, pace, veselie, liniște.
Întoarcere, oboseală, Air France, Paris Orly - Biarritz, decolare, nori albi.
Verdeață, cer gri, turbulențe, aterizare, aer, ploaie, frig, bucurie, revedere.
+(Custom)+(2).JPG)
luni, 14 mai 2018
vineri, 27 aprilie 2018
Nevoi. Răspuns domnului academician Solomon Marcus
Citind cele „Zece nevoi umane de care educația ar trebui să țină seama” redactate de domnul academician Solomon Marcus mă gândesc serios dacă ele mă caracterizează. Da și nu. Mai mult nu. Atunci care sunt nevoile de care omul ar trebui sa țină seama?
Nevoia de Dumnezeu, de viață adevărata în absolut.
Nevoia de iubire.
Nevoia de sens.
Nevoia de rugăciune, dialog, exprimare.
Nevoia de credință, de încredere.
Nevoia de om.
Nevoia de sărbătoare, de bucurie.
Nevoia de cuvânt cu rost.
Nevoia de sensibilitate.
Nevoia de smerenie.
Nevoia de contemplare.
Nevoia de pace.
Nevoia de Dumnezeu, de viață adevărata în absolut.
Nevoia de iubire.
Nevoia de sens.
Nevoia de rugăciune, dialog, exprimare.
Nevoia de credință, de încredere.
Nevoia de om.
Nevoia de sărbătoare, de bucurie.
Nevoia de cuvânt cu rost.
Nevoia de sensibilitate.
Nevoia de smerenie.
Nevoia de contemplare.
Nevoia de pace.
duminică, 19 februarie 2012
Eu, Francoise Dolto si darul de a asculta
După ce am citit "Dificultatea de a trăi" a cunoscutei psihanaliste Francoise Dolto am cazut pe ganduri ...
Am înţeles, atât cât mi-a dat Dumnezeu să înţeleg, ce înseamnă cuvântul şi ce profundă influenţă are el asupra omului încă din prima zi de viaţă. Folosim cuvântul fiecare dintre noi, face parte din viaţa noastră cotidiană însă adesea nu înţelegem valoarea lui şi rostul lui. Uluitor este faptul că în clipa în care am înţeles ce este cuvântul am început să înţeleg ce valoare uriaşă are tăcerea. Dar nu orice tăcere, ci tăcerea care ascultă pe cel de alături fără să-l agreseze cu nicio atitudine.
A învăţa să asculţi este începutul înţelepciunii; îţi asculţi inima, Îl asculţi pe Dumnezeu care îţi şopteşte în inima cuvântul dătător de sens şi viaţă, îi asculţi pe cei din jur şi - minune! - uşor, uşor cuvintele lor îţi dezvăluie suferinţe adânci în faţa cărora nu poţi decât să te pleci cu durere şi dragoste. Fără învelişul de iubire sinceră cuvântul este prima formă de agresiune pe care omul o săvârşeşte faţă de fratele său. Nu întâmplător marii filosofi în antichitate, marii duhovnici şi de ce nu - marii psihologi au învăţat să asculte şi să simtă cuvântul ca un strigăt interior al fiinţei conştientă de căderea ei într-o criză atât la nivelul exprimării cât şi la nivelul înţelegerii. Angoasa aceasta fie descătuşează posibilităţi de exprimare geniale (în artă, în societate, în muncă) fie închide pentru totdeauna sufletul în superficialitate şi non sens.
Simt că trebuie să-mi cer iertare făcând o metanie adâncă în faţa tuturor credincioşilor cărora de-a lungul timpului la ceas de spovedanie i-am ascultat superficial. Mi-e ruşine de lipsa mea de profunzime.
vineri, 7 octombrie 2011
Scrisoare catre un prieten basarabean
Draga Vasile,
Mda , cam laconic raspunsul primit din partea autoritatilor. Am decis sa risc un alt raspuns pentru tine. Mi-am adus aminte cu drag de cuvintele unui preot profesor de odinioara - parintele Ion Buga.
Acum eu cred ca Basarabia este o enclava si iti voi explica de ce. Nu este nici parte integranta din Romania asa cum a fost odinioara si prin urmare nici parte din Uniunea Europeana (ce paradox sa fii european in afara Europei!) nici parte din fosta Uniune Sovietica. Eu o vad ca pe o tara (?!?) mica inconjurata de indiferenta generala a tuturor vecinilor. O tarisoara ce sufera cumplit de singuratate. Romania actualmente proeuropeana, proamericana, procapitalista, pro... pro... si mai ales preocupata de gravele probleme economice este putin sensibila (in general vorbind) la destinul fostei sale provincii. Dealtfel si sa vrea nu poate face multe pentru ca nu ea conduce hora europeana. Pe de alta parte spatiul slav constient de bogatia resurselor sale este arogant si cu ochii mai ales la bacnotele verzi si albastre cu miros de capitalism. Pentru slavi si interesele lor Basarabia nu reprezinta mare lucru. Cu toate acestea destinul acestui topos drag inimii mele, este dat de Dumnezeu tocmai pe acest paradox: voi oamenii acestui colt de rai, sunteti chemati de Dumnezeu spre o adancire si o definire spre interior si nu spre exterior.
Voi, basarabenii sunteti chemati sa construiti pe verticala si nu pe orizontala un monument de cultura si spiritualitate in ciuda tuturor limitelor exterioare. Sunteti privilegiati ca puteti sa va definiti si sa definiti lumea data voua de Dumnezeu asemeni lui Adam odinioara, fara sa fiti implicati in diverse contexte globalizante din acest tulbure postmodernism. Coborand in iadul smereniei si al suferintei si inviind cu Hristos, al doilea Adam, va veti ridica deasupra nevoilor - vorba lui Creanga, va veti transfigura trecand de la moarte la viata, pentru ca intalnirea cu Hristos este invierea noastra. Si apoi unde l-a pierdut omul pe Dumnezeu? In rai. Unde l-a regasit? In iad. Tot acolo il veti regasi si voi, basarabenii, pe Dumnezeu - in iadul umilintelor, marginalizarilor, lipsurilor, etc. In aceasta suferinta il veti gasi pe Cel care stie ce este suferinta cel mai bine. Nu ratati aceasta intalnire!
Sunteti chemati de Dumnezeu sa adanciti sensurile vietii si ale lumii iesind din limitarile acestei lumi adica sa depasiti cu bunatatea sufletului si cu profunzimea gandirii impartirile lumesti deloc favorabile voua. Cauta, prietene drag, sa iei aminte la sfatul meu: iesi din romantismul politic unionist si incearca sa dai o definitie nobila cuvantului "basarabean" - scoate-l daca poti de sub apasarea provincialismului si innobileaza-l cu harul dat tie de Dumnezeu. Iesi in tiparele acestei gandiri, cauta-ti linistea si pacea in rugaciune si vei primi cetatenia cea cereasca. Cateodat nu simti ca sfintii nu au tara? Ei s-au ridicat deasupra oamenilor si a jocurilor lor politice, militare, economice, sociale. Destinul unei enclave si cred ca uneori chiar si oamenii sunt enclave de singuratate, este martiriul, moartea si invierea. Trebuie sa murim vietii acesteia ca sa inviem in Hristos, cu Hristos ca sa nu mai fim singuri caci "nu este bine sa fie omul singur pe pamant" ne spune Sfanta Scriptura.
Sunteti chemati de Dumnezeu sa adanciti sensurile vietii si ale lumii iesind din limitarile acestei lumi adica sa depasiti cu bunatatea sufletului si cu profunzimea gandirii impartirile lumesti deloc favorabile voua. Cauta, prietene drag, sa iei aminte la sfatul meu: iesi din romantismul politic unionist si incearca sa dai o definitie nobila cuvantului "basarabean" - scoate-l daca poti de sub apasarea provincialismului si innobileaza-l cu harul dat tie de Dumnezeu. Iesi in tiparele acestei gandiri, cauta-ti linistea si pacea in rugaciune si vei primi cetatenia cea cereasca. Cateodat nu simti ca sfintii nu au tara? Ei s-au ridicat deasupra oamenilor si a jocurilor lor politice, militare, economice, sociale. Destinul unei enclave si cred ca uneori chiar si oamenii sunt enclave de singuratate, este martiriul, moartea si invierea. Trebuie sa murim vietii acesteia ca sa inviem in Hristos, cu Hristos ca sa nu mai fim singuri caci "nu este bine sa fie omul singur pe pamant" ne spune Sfanta Scriptura.
Am lasat la urma greul, prietene drag, pentru ca sa meditezi mai mult asupra lui sa-l mistui ca pe un fir de anafura. Cea mai adanca menire a Basarabiei este chemarea sa de a ierta si trecutul ce se reflecta in prezent si pe noi fratii care nu am plans suficient inaintea Domnului pentru voi.
Binecuvinteaza si iarta,
Marian
vineri, 23 septembrie 2011
Pagina de jurnal neterminat
19 august 2010
Ce este cununia? Slujba săvârșită cu nuni, adică nași și cu cununii, adică coroane. Este încoronarea iubirii, proclamarea ei ca mod de viață! Ei, nașii nu sunt doar purtători de lumină ci și modele de viață în Dumnezeu Iubire. Ei poartă iubirea înveșnicită prin binecuvântarea lui Dumnezeu și o propovăduiesc mai departe oamenilor cu bucurie. Mărturisesc curajul de a înfrunta viața de mână cu cineva cu convingerea nezdruncinată că această împreunare de suflete nu doar de mâini va trece examenul vremii intrând în veșnicie. Cei mai frumoși nași sunt acei bătrâni care se țin de mână în parc plimbându-se senini și ascultând tăcerea. Se iubesc și se cunosc atât de bine încât nu mai au nevoie să-și spună ceva. Cuvântul pentru ei a căpătat cu timpul alte valențe. Iubirea declarativă de acum cincizeci de ani a devenit îmbrățișarea tandră de acum. Ea spune mai mult decât orice alt cuvânt rostit de om vreodată. Trăiesc misterul celuilalt cu delicatețea primei plimbări de odinioară. Ei au atât de multe de spus tinerilor căsătoriți dar cu toate acestea nu o vor face pentru că în acest veac grăbit nimeni nu-i mai ascultă.
29 noiembrie 2012
La îndemnul unui fost profesor și mentor, mă gândesc la simetria secularizată Adam - Anticrist, omul inițial - omul final. Omul este o mare surpriză pentru Dumnezeu.
4 decembrie 2012
Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care nu înțeleg forța tăcerii în viața de zi cu zi. Sporovăind fără oprire ei nu spun nimic dar își spun lor ceva. Își spun o minciună frumoasă: au ceva de spus umanității. Ei sunt pentru că se găsesc ascultători pe măsura lor.
23 decembrie 2014
De o bună bucată de vreme văd prin lumea asta purtători de cuvânt și purtători de Cuvânt.
9 ianuarie 2015
Mă tot gândesc la vindecarea celor zece leproși. Zece s-au vindecat, unul s-a mântuit (spunea un profesor drag mie). Acela s-a mântuit pentru că s-a întors și a mulțumit lui Dumnezeu pentru vindecare. Deci a te mântui înseamna să mulțumești căci mulțumirea este euharistie...
13 ianuarie 2015
Adevărata personalitate se măsoară prin rezistența la mediocritate.
19 ianuarie 2015
Un preot care vrea să-și păstorească parohia încredințată lui nu va reuși dacă mai întâi nu va păstori patimile sale...
11 februarie 2015
Întâi Mântuitorul Iisus Hristos potolește furtuna de pe mare apoi potolește furtuna din lăuntrul omului, (a ucenicilor) arătându-le legătura dintre puținătatea credinței și frică.
16 februarie 2015
Prejudecățile omului simplu sunt explicabile și vindecabile. Cele ale omului învățat sunt incurabile!
7 martie 2015
În secolul XX oamenii nu se mai gândesc la moarte. Lunga pace așezată în lumea euro-atlantică a dezobișnuit omul să contemple perspectiva morții iminente. Ea este văzută atât de departe în viață încât aproape că nici nu mai există pentru el. Sigur, este cancer în lume, cad avioane de pasageri, se întâmplă accidente rutiere în fiecare zi, se moare zilnic de diabet, boli cardiace etc. dar așa ceva nu ni se va întâmpla nouă. Și nici cunoscuților noștri. Iar când vine moartea se produce un cutremur în întreaga familie sau comunitate. Nimeni nu se aștepta, nimeni s-a pregătit, nimeni nu-și poate explica faptul acesta. Oamenii nu mai știu să moară frumos pentru că nu mai au educația morții ca ”trecere de la moarte la viață și de pe pământ la cer”.
15 martie 2015
Ce este comuniunea?
Eliminarea timpului și a spațiului prin iubire într-o mișcare spre Dumnezeu.
18 martie 2015
Regrete ... la 40 de ani
Regret timpul irosit pe fleacuri, frivolitatea tinereții, rănile provocate altora, neatenția la toți și la toate, răutatea, mândria, rigiditatea în idei și comportamente, nerăbdarea, frica de eșec, perfecționismul, dragostea neîmpărtășită, binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut, lașitatea, bucuria netrăită, credința neasumată cu mucenicie, minciunile rostite senin, șuvoiul de vorbe fără rost, mulțumirea de sine plictisită și blazată, zbuciumul pentru lucruri trecătoare, dezamăgirile provocate tuturor, lepădările, rănile provocate în sufletul celor dragi mie, angajamentul în cauze lipsite de noblețe. Regret că am râs de alții și nu m-am plâns pe mine.
20 martie 2015
Sunt preot la San Sebastian de șase ani. De fapt sunt păstor aflat cu turma în transhumanță de șase ani de la munte (Carpați) la mare (Atlantic). Tu m-ai adus Doamne din ”loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă” la ”limanul Tău cel lin” - te rog dar ”scoate din stricăciune viața mea Mult-milostive”.
Omul după căderea în păcat și-a însușit lumea ca și cum ar fi a lui și nu dăruită lui de Dumnezeu.Prin cuvintele ”...ale Tale dintru ale Tale, Ție iți aducem dintru toate pentru toate...” el redă lumea înapoi lui Dumnezeu și reașează (și se reașează în) rânduiala cosmică pusă de Dumnezeu la creație.
17 aprilie 2015
Mestec cuvintele lui Ion Iliescu rostite prin 1990 cred: ”Somnul rațiunii naște monștri”. Oare nu somnul națiunii naște monștri? Când o națiune adoarme din starea de trezvie la care este chemată de istorie, oare nu atunci apar monștrii? Sau însăși starea de trezire a rațiunii naște monștri? Afirm asta gândindu-mă că în momentele de mare trezire intelectuală au apărut cele două războaie mondiale, bomba atomică, marxism-leninismul etc. Hmmm.
22 aprilie 2015
”Ostrov”,”Savior”-1998, ”Prințul mareelor”,”The body”,”A beautiful mind”,”Admiral”.
7 iunie 2015
Protestanții - vorba lui Noica despre Renan - L-au găsit pe Iisus (omul istoric) dar L-au pierdut pe Hristos (Dumnezeu-Omul).
10 iunie 2015
În secolul XX Apusul găzduind ortodoxia emigrantă și prigonită a salvat-o. V-a reuși ortodoxia să salveze în secolul XXI Apusul de ateism și materialism?
Mă gândesc uneori la alegerea pe care trebuie să o facă Biserica Romano Catolică. Va trebui să aleagă între protestanți și ortodocși. Cu protestanții împarte aceleași rădăcini și civilizația construită în spațiul euro-atlantic. De asemeni cultural au multe în comun. Cu ortodocșii împarte o bună parte din creștinismul autentic.
29 iunie 2015
Nu-mi mai amintesc la cine am auzit cuvintele acestea.
De ce fiarele sunt splendide?
Pentru că nu au acceptat corupția domesticirii.
Și:
Omul se întâlnește cu Dumnezeu în cuvânt. Nu la întâmplare Sfântul Evanghelist Ioan folosește termenul Dumnezeu-Cuvântul. Vechiul Adam a primit de la Dumnezeu puterea de a participa la creație numind (folosind așadar cuvântul) pe fiecare animal în parte. În numele lui Dumnezeu a făcut acest lucru ”bine foarte”. Prin punerea numelui, la botez, Adam cel nou în numele Sfintei Treimi, participă la recreerea lumii în har, statornicită prin jertfa și învierea Mântuitorului Hristos, Dumnezeu-Cuvântul.
7 august 2015
Uneori simt ca iubirea a eșuat fie în moralism fie în erotism.
19 august 2015
Omului îi este frică să trăiască dar, paradoxal, îi este frică și să moară.
31 august 2015
Un lucru neîncheiat așa cum trebuie sfârșește prin a avea urmări dezastruoase. Primul război mondial s-a sfârșit printr-o formulă diplomatică dezastruoasă. Dovada: după numai două decenii începe un nou război mondial. Acesta la rândul său nu este finalizat cum trebuie și prin urmare continuă sub forma războiului rece în Europa și a conflictelor violente din Coreea, Vietnam și Afganistan în Asia. Cum ar trebui să se fi finalizat cele două cataclisme mondiale? Prin încheierea unui pact prin care se cere iertare și se oferă iertare.
8 septembrie 2015
Am întâlnit oameni de cultură care au citit cărți dar și ”oameni de cultură” care dau în cărți adică se exprimă superficial, periferic subiectului, nefondat, improvizând, parcă ...ghicind. Mi-e dragă limba română pentru aceste jocuri pline de sens.
17 septembrie 2015
Cum se simte un bărbat care vrea să se culce cu o feministă?
Actul în sine nu ar avea conotația pe de o parte a homosexualității (dacă femeia este egală cu bărbatul și consimte) iar pe de altă parte a violului (dacă femeia consideră că este dominată de bărbat)?
6 octombrie 2015
”Pasărea spin” - lupta dintre iubire și vocație în Biserica Romano Catolică. Este firesc să existe o astfel de luptă? Nu cred. Sfântul Apostol Petru a fost căsătorit!
15 octombrie 2015
Nu doar Dumnezeu trebuie abordat apofatic ci și omul care este ”după Chipul lui Dumnezeu”. Doar apofatic te poți apropia de om cu iubire și cu înțelegere pentru toate neputințele și limitele lui. Doar apofatic îi accepți taina și ești dispus să o trăiești ca și cum ar fi a ta și să îi îmbrățișezi necuprinderea.
21 octombrie 2015
Omul nu trăiește în timp ci în veșnicie! Moartea este o eliberare de cătușele timpului. Ieșirea din timp este o bucurie pentru cel care înțelege veșnicia.
9 noiembrie 2015
A trăi sigur și comod este o capcană periculoasă. Cine nu-și dorește așa ceva? Câți nu tânjesc după epoca în care se trăia sigur și comod (relativ). Te angajai într-un loc unde să muncești și așteptai să vină ieșirea la pensie. Salariul nu era extraordinar dar chibzuit trăiai liniștit.
Un post de lucru visat, așteptat și primit în cele din urmă îți conferă aparent siguranța și comoditatea mult dorită dar îți mai dă și condamnarea la moarte prin rutină, ruginire, încremenire în sistem, anchilozarea în câteva idei și alea fixe. Este condamnarea la o viață gri lipsită de sentimente în care aștepți să se întâmple ceva care nu se mai întâmplă. În final se renunță și la această așteptare...
17 noiembrie 2015
Înțelepciunea este suma tuturor întrebărilor puse de-a lungul vieții și înțelegerea că întrebările nepuse au ucis răspunsuri totale.
20 noiembrie 2015
Pentru mine geniul grec se desfășoară între Iliada și Noul Testament.
27 noiembrie 2015
Un prieten:
Dacă la 40 de ani nu pui întrebări grele, fundamentale la 60 de ani nu vei găsi răspunsuri esențiale.
1 decembrie 2015
Mă enervează expresia ”cu picioarele pe pământ”. Poate că ar trebui să fim cu picioarele în cer...
30 decembrie 2015
Care este lucrul cel mai greu de făptuit ?
Să iubești cu adevărat.
23 ianuarie 2016
Minunea este smerirea libera și conștientă a rațiunii. Este plecarea înaintea lui Dumnezeu, este intrarea în altă logică, este acceptare în uimire și bucurie. Minunea nu se gândește, nu se explică ci se trăiește cu recunoștință și dragoste. Ea vine de la Dumnezeu acolo unde răbdarea smerită a omului întâlnește dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
27 ianuarie 2016
Limbajul este trup al Adevărului. Cum pot demonstra această afirmație?
24 februarie 2016
Cred că este nevoie să învăț un nou capitol de pastorală duhovnicească: pastorația celor dezamăgiți de viață, a celor deprimați, a celor revoltați etc. Cred că acești oameni vor cu adevărat să-L întâlnească pe Dumnezeu. Ei sunt cei care se aseamănă cu femeia cananeancă ce striga insistent după Mântuitorul Iisus. Ei sunt cei care caută cu toată ființa răspunsul cel din urmă și cel mai important. Ei sunt cei care nu mai au ce pierde, nu mai au de ce să se teamă, nu-și mai doresc nimic de la această lume perversă și ticăloasă. Pentru ei un preot discret și iubitor, înțelegător, delicat și plin de har dumnezeiesc reprezintă ultimul dar. Iar preotul în prezența acestor oameni se simte parcă mai preot. Cu ceilalți cărora le suflă vântul în pânze, cărora totul le merge bine greu se poate face ceva pentru ca puterea, banul și succesul le dă iluzia izbânzii totale. Ei sunt dumnezei...
30 mai 2017 . Duminica orbului
Abia la 41 de ani am înțeles de ce orbii sunt binecuvântați de Dumnezeu ...
Până acum îi plângeam pentru neputința lor de a trăi văzând lumea aceasta cu frumosul și urâtul ei. Mă emoționa modul în care îi vedeam citind sau mai bine zis pipăind cu amândouă mâinile. Îmi dădeau lacrimile privindu-i cum merg pe stradă senini și împăcați cu viața. Acum îi privesc cu toată admirația cum pipăie lumea cu sufletul, atingând cu delicatețea unui înger tot ceea ce îi înconjoară. Sunt mult mai realiști decât noi, cei care vedem, pentru că pe ei nu-i poate înșela nimic. Pe noi de câte ori nu ne-a înșelat privirea? De câte ori nu am luat în considerare exteriorul în detrimentul interiorului? De câte ori nu am privit oamenii și i-am admirat pentru frumusețea lor? Cine nu a întors capul pe stradă după o persoană plăcută la înfățișare?
Cu orbii însă lucrurile stau altfel. Pe ei nu îi încântă frumusețea exterioară ci mai ales cea interioară. Pe aceasta o simt cu toată ființa pentru că nu o judecă potrivit unor criterii estetice impuse de moravurile societății ci după criterii sufletești. Accentul nu mai cade pe frumos ci pe bun.
Noi Îl căutăm pe Dumnezeu în minuni exterioare, în spectaculos și de ce nu, în concret pe când ei Îl caută înlăuntrul ființei lor. Acolo Îl simt real și viu. Orbul din Ierihon este un exemplu extraordinar de încredere desăvârșită în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cred că el este primul om care l-a primit pe Dumnezeu mai întâi în inima sa rostind rugăciunea inimii: ”Fiul lui David, miluiește-mă!” și apoi și în viața sa. Ceea ce fariseii nu vedeau, el simte în inima sa cu certitudine neclintită. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsura credinței lui. Nu numai că îl luminează trupește ci și duhovnicește...
30 aprilie 2018
La început în zorii existenței sale omul a privit pe Dumnezeu și nu îi lipsea nimic. Pacea era totală, plină de sens și armonie. Apoi a privit cerul și a început să se teamă pentru el și existența sa fragilă. Așa au apărut zeii și mitologia povestită la flacăra focului prometeic Frica împărățea lumea. De la cer și-a coborât privirea spre om și așa a apărut renascentismul cu nostalgia sa după frumusețea paradisiacă pictată, sculptată, scrisă și descrisă, cântată și mai ales râvnită. Frumusețea mișca și construia lumea medievală. În cele din urmă bietul om și-a coborât privirea spre pământ și s-a oprit asupra lui, materie uscată lipsită de viață adevărată. Privirea aceasta spre pământ a numit-o materialism și din acel moment a decretat că materia este realitatea vieții. De ce omul evită să privească înlăuntrul său acolo unde îl așteaptă Dumnezeu pentru reîntâlnirea ultimă și esențială?
1 mai 2018
Vreau să mă înscriu la un curs de pus întrebări autentice, eliberatoare. Unde să îl caut? Unde să ucenicesc? Ce șansă uriașă pentru Platon să fie lângă Socrate! Ce bucurie să asculți în tihna serilor calde mediteraneene din Grecia antică întrebările și răspunsurile paradigmatice!
Ce este cununia? Slujba săvârșită cu nuni, adică nași și cu cununii, adică coroane. Este încoronarea iubirii, proclamarea ei ca mod de viață! Ei, nașii nu sunt doar purtători de lumină ci și modele de viață în Dumnezeu Iubire. Ei poartă iubirea înveșnicită prin binecuvântarea lui Dumnezeu și o propovăduiesc mai departe oamenilor cu bucurie. Mărturisesc curajul de a înfrunta viața de mână cu cineva cu convingerea nezdruncinată că această împreunare de suflete nu doar de mâini va trece examenul vremii intrând în veșnicie. Cei mai frumoși nași sunt acei bătrâni care se țin de mână în parc plimbându-se senini și ascultând tăcerea. Se iubesc și se cunosc atât de bine încât nu mai au nevoie să-și spună ceva. Cuvântul pentru ei a căpătat cu timpul alte valențe. Iubirea declarativă de acum cincizeci de ani a devenit îmbrățișarea tandră de acum. Ea spune mai mult decât orice alt cuvânt rostit de om vreodată. Trăiesc misterul celuilalt cu delicatețea primei plimbări de odinioară. Ei au atât de multe de spus tinerilor căsătoriți dar cu toate acestea nu o vor face pentru că în acest veac grăbit nimeni nu-i mai ascultă.
29 noiembrie 2012
La îndemnul unui fost profesor și mentor, mă gândesc la simetria secularizată Adam - Anticrist, omul inițial - omul final. Omul este o mare surpriză pentru Dumnezeu.
4 decembrie 2012
Tot mai des mă întâlnesc cu oameni care nu înțeleg forța tăcerii în viața de zi cu zi. Sporovăind fără oprire ei nu spun nimic dar își spun lor ceva. Își spun o minciună frumoasă: au ceva de spus umanității. Ei sunt pentru că se găsesc ascultători pe măsura lor.
23 decembrie 2014
De o bună bucată de vreme văd prin lumea asta purtători de cuvânt și purtători de Cuvânt.
9 ianuarie 2015
Mă tot gândesc la vindecarea celor zece leproși. Zece s-au vindecat, unul s-a mântuit (spunea un profesor drag mie). Acela s-a mântuit pentru că s-a întors și a mulțumit lui Dumnezeu pentru vindecare. Deci a te mântui înseamna să mulțumești căci mulțumirea este euharistie...
13 ianuarie 2015
Adevărata personalitate se măsoară prin rezistența la mediocritate.
19 ianuarie 2015
Un preot care vrea să-și păstorească parohia încredințată lui nu va reuși dacă mai întâi nu va păstori patimile sale...
11 februarie 2015
Întâi Mântuitorul Iisus Hristos potolește furtuna de pe mare apoi potolește furtuna din lăuntrul omului, (a ucenicilor) arătându-le legătura dintre puținătatea credinței și frică.
16 februarie 2015
Prejudecățile omului simplu sunt explicabile și vindecabile. Cele ale omului învățat sunt incurabile!
7 martie 2015
În secolul XX oamenii nu se mai gândesc la moarte. Lunga pace așezată în lumea euro-atlantică a dezobișnuit omul să contemple perspectiva morții iminente. Ea este văzută atât de departe în viață încât aproape că nici nu mai există pentru el. Sigur, este cancer în lume, cad avioane de pasageri, se întâmplă accidente rutiere în fiecare zi, se moare zilnic de diabet, boli cardiace etc. dar așa ceva nu ni se va întâmpla nouă. Și nici cunoscuților noștri. Iar când vine moartea se produce un cutremur în întreaga familie sau comunitate. Nimeni nu se aștepta, nimeni s-a pregătit, nimeni nu-și poate explica faptul acesta. Oamenii nu mai știu să moară frumos pentru că nu mai au educația morții ca ”trecere de la moarte la viață și de pe pământ la cer”.
15 martie 2015
Ce este comuniunea?
Eliminarea timpului și a spațiului prin iubire într-o mișcare spre Dumnezeu.
18 martie 2015
Regrete ... la 40 de ani
Regret timpul irosit pe fleacuri, frivolitatea tinereții, rănile provocate altora, neatenția la toți și la toate, răutatea, mândria, rigiditatea în idei și comportamente, nerăbdarea, frica de eșec, perfecționismul, dragostea neîmpărtășită, binele pe care puteam să-l fac și nu l-am făcut, lașitatea, bucuria netrăită, credința neasumată cu mucenicie, minciunile rostite senin, șuvoiul de vorbe fără rost, mulțumirea de sine plictisită și blazată, zbuciumul pentru lucruri trecătoare, dezamăgirile provocate tuturor, lepădările, rănile provocate în sufletul celor dragi mie, angajamentul în cauze lipsite de noblețe. Regret că am râs de alții și nu m-am plâns pe mine.
20 martie 2015
Sunt preot la San Sebastian de șase ani. De fapt sunt păstor aflat cu turma în transhumanță de șase ani de la munte (Carpați) la mare (Atlantic). Tu m-ai adus Doamne din ”loc luminat, loc cu verdeață, loc de odihnă” la ”limanul Tău cel lin” - te rog dar ”scoate din stricăciune viața mea Mult-milostive”.
Omul după căderea în păcat și-a însușit lumea ca și cum ar fi a lui și nu dăruită lui de Dumnezeu.Prin cuvintele ”...ale Tale dintru ale Tale, Ție iți aducem dintru toate pentru toate...” el redă lumea înapoi lui Dumnezeu și reașează (și se reașează în) rânduiala cosmică pusă de Dumnezeu la creație.
17 aprilie 2015
Mestec cuvintele lui Ion Iliescu rostite prin 1990 cred: ”Somnul rațiunii naște monștri”. Oare nu somnul națiunii naște monștri? Când o națiune adoarme din starea de trezvie la care este chemată de istorie, oare nu atunci apar monștrii? Sau însăși starea de trezire a rațiunii naște monștri? Afirm asta gândindu-mă că în momentele de mare trezire intelectuală au apărut cele două războaie mondiale, bomba atomică, marxism-leninismul etc. Hmmm.
22 aprilie 2015
”Ostrov”,”Savior”-1998, ”Prințul mareelor”,”The body”,”A beautiful mind”,”Admiral”.
7 iunie 2015
Protestanții - vorba lui Noica despre Renan - L-au găsit pe Iisus (omul istoric) dar L-au pierdut pe Hristos (Dumnezeu-Omul).
10 iunie 2015
În secolul XX Apusul găzduind ortodoxia emigrantă și prigonită a salvat-o. V-a reuși ortodoxia să salveze în secolul XXI Apusul de ateism și materialism?
Mă gândesc uneori la alegerea pe care trebuie să o facă Biserica Romano Catolică. Va trebui să aleagă între protestanți și ortodocși. Cu protestanții împarte aceleași rădăcini și civilizația construită în spațiul euro-atlantic. De asemeni cultural au multe în comun. Cu ortodocșii împarte o bună parte din creștinismul autentic.
29 iunie 2015
Nu-mi mai amintesc la cine am auzit cuvintele acestea.
De ce fiarele sunt splendide?
Pentru că nu au acceptat corupția domesticirii.
Și:
Omul se întâlnește cu Dumnezeu în cuvânt. Nu la întâmplare Sfântul Evanghelist Ioan folosește termenul Dumnezeu-Cuvântul. Vechiul Adam a primit de la Dumnezeu puterea de a participa la creație numind (folosind așadar cuvântul) pe fiecare animal în parte. În numele lui Dumnezeu a făcut acest lucru ”bine foarte”. Prin punerea numelui, la botez, Adam cel nou în numele Sfintei Treimi, participă la recreerea lumii în har, statornicită prin jertfa și învierea Mântuitorului Hristos, Dumnezeu-Cuvântul.
7 august 2015
Uneori simt ca iubirea a eșuat fie în moralism fie în erotism.
19 august 2015
Omului îi este frică să trăiască dar, paradoxal, îi este frică și să moară.
31 august 2015
Un lucru neîncheiat așa cum trebuie sfârșește prin a avea urmări dezastruoase. Primul război mondial s-a sfârșit printr-o formulă diplomatică dezastruoasă. Dovada: după numai două decenii începe un nou război mondial. Acesta la rândul său nu este finalizat cum trebuie și prin urmare continuă sub forma războiului rece în Europa și a conflictelor violente din Coreea, Vietnam și Afganistan în Asia. Cum ar trebui să se fi finalizat cele două cataclisme mondiale? Prin încheierea unui pact prin care se cere iertare și se oferă iertare.
8 septembrie 2015
Am întâlnit oameni de cultură care au citit cărți dar și ”oameni de cultură” care dau în cărți adică se exprimă superficial, periferic subiectului, nefondat, improvizând, parcă ...ghicind. Mi-e dragă limba română pentru aceste jocuri pline de sens.
17 septembrie 2015
Cum se simte un bărbat care vrea să se culce cu o feministă?
Actul în sine nu ar avea conotația pe de o parte a homosexualității (dacă femeia este egală cu bărbatul și consimte) iar pe de altă parte a violului (dacă femeia consideră că este dominată de bărbat)?
6 octombrie 2015
”Pasărea spin” - lupta dintre iubire și vocație în Biserica Romano Catolică. Este firesc să existe o astfel de luptă? Nu cred. Sfântul Apostol Petru a fost căsătorit!
15 octombrie 2015
Nu doar Dumnezeu trebuie abordat apofatic ci și omul care este ”după Chipul lui Dumnezeu”. Doar apofatic te poți apropia de om cu iubire și cu înțelegere pentru toate neputințele și limitele lui. Doar apofatic îi accepți taina și ești dispus să o trăiești ca și cum ar fi a ta și să îi îmbrățișezi necuprinderea.
21 octombrie 2015
Omul nu trăiește în timp ci în veșnicie! Moartea este o eliberare de cătușele timpului. Ieșirea din timp este o bucurie pentru cel care înțelege veșnicia.
9 noiembrie 2015
A trăi sigur și comod este o capcană periculoasă. Cine nu-și dorește așa ceva? Câți nu tânjesc după epoca în care se trăia sigur și comod (relativ). Te angajai într-un loc unde să muncești și așteptai să vină ieșirea la pensie. Salariul nu era extraordinar dar chibzuit trăiai liniștit.
Un post de lucru visat, așteptat și primit în cele din urmă îți conferă aparent siguranța și comoditatea mult dorită dar îți mai dă și condamnarea la moarte prin rutină, ruginire, încremenire în sistem, anchilozarea în câteva idei și alea fixe. Este condamnarea la o viață gri lipsită de sentimente în care aștepți să se întâmple ceva care nu se mai întâmplă. În final se renunță și la această așteptare...
17 noiembrie 2015
Înțelepciunea este suma tuturor întrebărilor puse de-a lungul vieții și înțelegerea că întrebările nepuse au ucis răspunsuri totale.
20 noiembrie 2015
Pentru mine geniul grec se desfășoară între Iliada și Noul Testament.
27 noiembrie 2015
Un prieten:
Dacă la 40 de ani nu pui întrebări grele, fundamentale la 60 de ani nu vei găsi răspunsuri esențiale.
1 decembrie 2015
Mă enervează expresia ”cu picioarele pe pământ”. Poate că ar trebui să fim cu picioarele în cer...
30 decembrie 2015
Care este lucrul cel mai greu de făptuit ?
Să iubești cu adevărat.
23 ianuarie 2016
Minunea este smerirea libera și conștientă a rațiunii. Este plecarea înaintea lui Dumnezeu, este intrarea în altă logică, este acceptare în uimire și bucurie. Minunea nu se gândește, nu se explică ci se trăiește cu recunoștință și dragoste. Ea vine de la Dumnezeu acolo unde răbdarea smerită a omului întâlnește dragostea nemărginită a lui Dumnezeu.
27 ianuarie 2016
Limbajul este trup al Adevărului. Cum pot demonstra această afirmație?
24 februarie 2016
Cred că este nevoie să învăț un nou capitol de pastorală duhovnicească: pastorația celor dezamăgiți de viață, a celor deprimați, a celor revoltați etc. Cred că acești oameni vor cu adevărat să-L întâlnească pe Dumnezeu. Ei sunt cei care se aseamănă cu femeia cananeancă ce striga insistent după Mântuitorul Iisus. Ei sunt cei care caută cu toată ființa răspunsul cel din urmă și cel mai important. Ei sunt cei care nu mai au ce pierde, nu mai au de ce să se teamă, nu-și mai doresc nimic de la această lume perversă și ticăloasă. Pentru ei un preot discret și iubitor, înțelegător, delicat și plin de har dumnezeiesc reprezintă ultimul dar. Iar preotul în prezența acestor oameni se simte parcă mai preot. Cu ceilalți cărora le suflă vântul în pânze, cărora totul le merge bine greu se poate face ceva pentru ca puterea, banul și succesul le dă iluzia izbânzii totale. Ei sunt dumnezei...
30 mai 2017 . Duminica orbului
Abia la 41 de ani am înțeles de ce orbii sunt binecuvântați de Dumnezeu ...
Până acum îi plângeam pentru neputința lor de a trăi văzând lumea aceasta cu frumosul și urâtul ei. Mă emoționa modul în care îi vedeam citind sau mai bine zis pipăind cu amândouă mâinile. Îmi dădeau lacrimile privindu-i cum merg pe stradă senini și împăcați cu viața. Acum îi privesc cu toată admirația cum pipăie lumea cu sufletul, atingând cu delicatețea unui înger tot ceea ce îi înconjoară. Sunt mult mai realiști decât noi, cei care vedem, pentru că pe ei nu-i poate înșela nimic. Pe noi de câte ori nu ne-a înșelat privirea? De câte ori nu am luat în considerare exteriorul în detrimentul interiorului? De câte ori nu am privit oamenii și i-am admirat pentru frumusețea lor? Cine nu a întors capul pe stradă după o persoană plăcută la înfățișare?
Cu orbii însă lucrurile stau altfel. Pe ei nu îi încântă frumusețea exterioară ci mai ales cea interioară. Pe aceasta o simt cu toată ființa pentru că nu o judecă potrivit unor criterii estetice impuse de moravurile societății ci după criterii sufletești. Accentul nu mai cade pe frumos ci pe bun.
Noi Îl căutăm pe Dumnezeu în minuni exterioare, în spectaculos și de ce nu, în concret pe când ei Îl caută înlăuntrul ființei lor. Acolo Îl simt real și viu. Orbul din Ierihon este un exemplu extraordinar de încredere desăvârșită în Dumnezeu-Omul Iisus Hristos. Cred că el este primul om care l-a primit pe Dumnezeu mai întâi în inima sa rostind rugăciunea inimii: ”Fiul lui David, miluiește-mă!” și apoi și în viața sa. Ceea ce fariseii nu vedeau, el simte în inima sa cu certitudine neclintită. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsura credinței lui. Nu numai că îl luminează trupește ci și duhovnicește...
30 aprilie 2018
La început în zorii existenței sale omul a privit pe Dumnezeu și nu îi lipsea nimic. Pacea era totală, plină de sens și armonie. Apoi a privit cerul și a început să se teamă pentru el și existența sa fragilă. Așa au apărut zeii și mitologia povestită la flacăra focului prometeic Frica împărățea lumea. De la cer și-a coborât privirea spre om și așa a apărut renascentismul cu nostalgia sa după frumusețea paradisiacă pictată, sculptată, scrisă și descrisă, cântată și mai ales râvnită. Frumusețea mișca și construia lumea medievală. În cele din urmă bietul om și-a coborât privirea spre pământ și s-a oprit asupra lui, materie uscată lipsită de viață adevărată. Privirea aceasta spre pământ a numit-o materialism și din acel moment a decretat că materia este realitatea vieții. De ce omul evită să privească înlăuntrul său acolo unde îl așteaptă Dumnezeu pentru reîntâlnirea ultimă și esențială?
1 mai 2018
Vreau să mă înscriu la un curs de pus întrebări autentice, eliberatoare. Unde să îl caut? Unde să ucenicesc? Ce șansă uriașă pentru Platon să fie lângă Socrate! Ce bucurie să asculți în tihna serilor calde mediteraneene din Grecia antică întrebările și răspunsurile paradigmatice!
duminică, 4 septembrie 2011
File de lectura - fragmente in dezbatere
Maica Alexandra (1909-1991) odinioara Alteta Sa Regala Ileana, Principesa a Romaniei si Arhiducesa de Austria intr-o prefata la o carte despre smerenie marturisea:
"Smerenia, aidoma credintei, este un dar al Harului. Unele suflete fericite ar fi, probabil, inclinate spre smerenie inca de la nastere, insa toate, fara a se tine cont de inclinatiile lor, au de luptat cu mandria si multumirea de sine."
Cuvinte adanci, greu de mestecat, deloc la indemana oricui...
Multumirea de sine ... offf, cat de greu este sa lupt tocmai cu mine si mai ales cu ideile mele putine si fixe dar suficiente pentru un profil de "ganditor", cu obisnuintele din mine plicticoase si atipice numai bune pentru a ma autodefini "original", cu relizarile mele de doi bani care mi se par ca au dat universul peste cap, cu viciile mele care tocmai pentru ca sunt nevinovate ma fac moralist si intransigent cu altii si cu cate altele ... Cu orcine pot lupta sperand sa inving cumva, dar in lupta cu mine insumi aproape ca nici nu stiu cum sa procedez. Mi-e greata de multumirea de sine pentru ca o vad ca pe o sinucidere sufleteasca prin plictis. Si totusi uneori tanjesc dupa ea si dupa confortul ei - dealtfel nu ar trebui sa-mi fie rusine pentru ca ea este la moda deci ravnita si privita ca un produs de lux. Cate reclame nu am vazut cu plaje exotice linistite unde te poti odihni in pace la infinit sorbind un cocteil, multumit de sine. Cine nu ravneste la o casa linistita cu copaci, balansoar, si caine in curte bransata la toate utilitatile tehnologice ale secolului? De cate ori nu mi-am dorit o parohie in care sa imbatranesc linistit putin cate putin tabietos si hieratic? Si totusi imi este rusine de Dumnezeu si de mine insumi pentru ca miroase a platitudine de la o posta ... Platitudine care ma limiteaza si tot mai subtil ma indeparteaza de dorinta atat de fireasca de absolut, de pofta existentiala de a ma ridica deasupra carnii si a nevoilor, de setea de indumnezeire, de dorul de Dumnezeu pana la urma.
O, Doamne, ma sperii cand constat ca este atata multumire de sine in acest veac incat sa poata hrani consistent toate veacurile trecute ale istoriei. Pantecul bine rotunjit al secolului XXI se aseaza la siesta istoriei multumit si plictisit. Ce ar mai fi de facut? Totul este bine randuit: Dumnezeu in cer cu ingerii Sai, noi aici cu postbinele nostru, in postistoria noastra, cu succesul nostru, cu conturile, masinile, casele, vacantele, hainele si croazierele noastre.
Doamne apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste !
joi, 11 august 2011
Furtunile pe marea vietii
Pentru mine, care m-am nascut si am crescut la Constanta pe coasta Marii Negre, furtuna a insemnat o minunata si inspaimantatoare dezlantuire a naturii, un amestec indefinit de aer si apa sfasiat din cand in cand de sfulgere. Ce fascinante, ce splendide furtuni erau acum 20, 30 de ani ! Cu siguranta pentru mine ele prevesteau pe cele sufletesti infinit mai vijelioase si mai devastatoare, cele care nu s-au vazut si nu s-au auzit in afara dar care au fost adevarate incercari ale barbatiei. Ele m-au calit si m-au format asa cum sunt astazi cu bune si cu rele, ele mi-au ascutit simtul orientarii spre farul si portul vietii adevarate, plenare, ele m-au ajutat sa ma definesc si sa ma cunosc cu adevarta mai in adanc. Ele m-au facut sa-l admir pe minunatul Ulise Odiseu la 11 ani si tot ele m-au aruncat la un moment dat, pe la 17-18 ani, epuizat sufleteste si trupeste ca dupa un naufragiu in chilia parintelui Arsenie Papacioc de la Techirghiol care m-a readus la viata ferm. Cu o miscare de brat pe care flutura rasa mi-a aratat colectia P.S.B. pe care o avea in chilie. Acolo voi gasi explicatiile adevarate si arta marinaritului pe corabia bisericii. A fost ultima intalnire si cea mai importanta din viata mea - cea care la acel moment mi-a trasat directia, azimutul vietii. Cea care m-a invatat sa nu ma tem de furtuni ci sa le iubesc, caci ele ma vor face om. Ce ar fi fost Ulise fara peregrinarile sale pe marile lumii si pe marea vietii? Fara furtunile cumplite ale istoriei Stefan cel Mare ar mai fi fost "Mare"?
"Marea vietii vazandu-o inaltandu-se de viforul ispitelor, la limanul Tau cel lin alergand, strig catre Tine: scoate din stricaciune viata mea mult-milostive." (Molitfelnic - Slujba inmormantarii) Pe marea vietii nu inotam ci alergam ca pe uscat, asemeni lui Petru si nu-i cerem lui Hristos sa ne salveze ci sa ne scoata din stricaciunea care ne impiedica sa ajungem la El calcand pe ispite si sa ne mantuim. Privind spre El cu credinta ca El ne este sprijin si nimeni altcineva nu vom inota ci vom alerga pe drumul esential de la corabia-Biserica spre Hristos Mantuitorul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)